NUTRIȚIA PISICII



Pisicile au obiceiuri nutriționale diferite de ale câinilor. Evenimentele evolutive au dus la adaptarea metabolismului și fiziologiei pisicii la hrana prey. Din acest punct de vedere, pisica seamănă foarte mult cu strămoșul ei sălbatic (Felis silvestris).

Un lucru este cert ca particularitate: pisicile sunt carnivore obligate, ceea ce înseamnă că mare parte din dieta lor, mai precis peste 80%, e compusă din carne. Iar profilul nutrițional s-a modelat la fiziologia digestivă și metabolismul lor.

Studiile au concluzionat că pisicile domestice echilibrează aportul de macronutrienți selectând alimente scăzute în carbohidrați (mai precis alimentele amidonoase, nu fibrele solubile și insolubile), ceea ce a dus în timp la speculațiile faimoase cum că dietele mai bogate în carbohidrați ar putea duce la obezitate felină și diabet zaharat.

Aceste concluzii au dus la niște idei greșite asupra digestiei, a absorbției și a metabolismului carbohidratilor, selecția hranei și echilibrarea profilului nutrițional atât la pisicile sănătoase, cât și la cele obeze și diabetice.

În habitatul natural, pisicile se hrănesc exclusiv cu rozătoarelor mici și păsări, adică alimente bogate în proteine, grăsimi moderate și foarte puțini carbohidrați. Deși pisicile pot folosi carbohidrații pe post de sursă de energie, asta nu le ajută să scutească utilizarea proteinelor pentru producția de energie.



Pisicile au nevoie speciale, obligatorii, în cazul urmatoarelor cerințe alimentare, și anume, o nevoie de cantități mai mari, comparativ cu cerințele nutriționale ale câinilor:

proteine: necesarul ridicat de proteine ale pisicilor este o consecință a lipsei de reglare a aminotransferazelor din metabolismul azotului și a enzimelor ciclului ureei;

taurina și arginina: o consecință a activității scăzute a doua enzime în căile de sinteză care au un efect multiplicativ negativ asupra ratei de sinteză;


Taurina


Corpul uman produce taurină din aminoacizii cisteină și metionină, însă pisicile nu au această abilitate.

Taurina este un aminoacid pe care pisicile nu-l pot produce singure. Atunci când pisicile sunt hrănite cu o dietă prea săracă în taurină, vederea poate fi afectată, ca urmare a degenerescenței retinei, iar inima lor se poate mări și nu poate pompa sânge în mod corespunzător (cardiomiopatie dilatativă). Totodată, au nevoie de taurină pentru a produce acizi biliari și chiar este un nutrient cheie, în creșterea blănii. Femela adulta poate dezvolta și probleme de reproducere.

Cantitatea totală din dietă, însă, nu este singurul factor important. Alte ingrediente din dietă pot afecta modul în care taurina este descompusă în intestin și cât de disponibilă.


Arginina


Pisicile necesită arginina, pentru a produce enzime pe care ficatul le folosește ca să elimine amoniacul din organism (produsul rezidual al descompunerii proteinelor). Dacă pisicile nu pot elimina amoniacul din corpul lor, pot suferi pierdere în greutate, vărsături sau afecțiuni neurologice și chiar moarte.

Majoritatea celorlalte animale pot produce aminoacidul arginină (deci nevoile lor alimentare sunt mai mici), dar pisicile nu au enzima necesară pentru a produce arginină în propriul corp, așa că trebuie să fie furnizată în cantități mai mari în dieta lor.


Metionina și cisteina;

Acidul arahidonic;

Piridoxina (vitamina B6);

Vitamina A preformată: rezultă din pierderea enzimelor necesare oxidării carotenoizilor;

Vitamina D și niacina: din rezultatul activității ridicate a enzimelor care catabolizează precursorii acestor vitamine și alți compuși;

Acizi grași preformați ( PUFA).


Lipsa abilitații de a sintetiza vitamina A din caroten, ornitina din acidul glutamic, arahidonatul din linoleat și taurina din cisteina, pot limita enzimele sau producția de nutrienți. Nevoia obligatorie de niacina (vitamina B3) și de proteine la nivel ridicat apare din activitatea ridicată a mai multor enzime care nu sunt adaptive la pisici.


Pisicilor le lipseste enzima glucokinază, care, din păcate, i-a făcut pe mulți să creadă că felinele nu pot digera carbohidrații din dietă. Totuși, ele pot produce enzima hexakinază, care le permite să digere și să utilizeze carbohidrații din dietă procesați corespunzător.

Toate aceste studii au dus la propagarea unor mituri despre alimentația pisicilor. De aceea, ar trebui să conștientizăm faptul că pisicile sunt carnivore obligate, dar au capacitatea de a obține nutrienți atât din carne, cât și din tesuturi vegetale ( deci nu trebuie complet eliminate din dietă), pentru a opri acest mit intens propagat.


Pisicile domestice au o greutate corporală oarecum similară atunci când sunt mature. Uneori, din cauza greutăților corporale similare, nevoile calorice ale pisicii sunt exprimate liniar. Cu toate acestea, s-a aflat că acest lucru poate furniza prea multe calorii pentru pisicile mari. Studii recente arată că greutatea metabolică asigură un aport energetic precis, la fel ca la câinii. Asta înseamnă că energia lor metabolică va fi, de asemenea diferită, în funcție de greutate, vârstă, activitate, status (castrat/sterilizată).



Pe grupul de nutriție, puteți pune mai multe intrebări.







Previous
Previous

TRANZIȚIA PISICII DE LA CONSERVE LA BARF

Next
Next

Comenzi meniuri personalizate pentru pisici